E o seara de primavara dulce, ca o caprioara.
Orasul e spalat de o ploaie scurta; ” short, but intense like a one – night love affair”, imi spune cand a parcat masina in fata localului.
As vrea sa fumez, dar barbatul acesta cu pielea de miere si lut, nu stie ca fumez. De fapt nu stie multe despre mine, nu stie ca imi savurez cafeaua dimineata cu dulceata, nu stie ca pastrez o pereche moale de sosoni de baie, in caz ca ramane peste noapte, si nu stie cat de mult imi doresc sa fiu tatuata pe tot corpul cu amprentele lui.
Ma saruta flamand si violent, his goodbye signature, iar eu imi pierd rasuflarea intru-un gemet, asa cum isi pierde o calugarita virginitatea.
Il vreau.
Il vreau, dar nu sunt al lui si nu este al meu si tot orasul plange surd intr-o ceata densa.
Ma dau jos din masina lui – Spyker C8 Laviolette într-o nuanță ca cerneala – incercand sa sugrum orice gand idiot – was that it? – si traversez strada fara sa imi intorc privirea catre el.
– I hope you have a beautiful night, Miss… imi spune portarul de club, zambindu-mi si cald si viclean.
Desigur ca voi avea o noapte frumoasa. De ce nu as avea o noapte frumoasa? Sunt intr-un oras nou, orasul lui, cu prietena mea Anna. Este ultima noapte pe care o petrecem aici înainte de a ne îndrepta spre Boston pentru a participa la o conferință; si localul e exquisite, plin de o elita societate de degenerati.
Swanky, exactly how you like it, mi-a spus ea cand a ales sa ne intalnim aici.
Anna ma asteapta la bar si eu ii desenez un zambet, incercand sa imi ascund anxietatea de a nu sti daca cand il voi mai vedea.
– Have you seen the fog outside? So unreal! ma intreaba Anna cu buzele ei carnoase, cum sunt ciresele dulci-amarui.
– I’ve seen it, it’s intense. Like the first rape.
– Oh, I see. Let me guess. You met him tonight, didn’t you?
Jurnal 
3 răspunsuri la “miere si lut”
Tot cu ovarele gândim, Gladiola? Iar ai picat doctoratul la Sorbona? Sexul rămâne ,,teza ta de doctorat”? ,, Politica ta culturală”? Stimată doamnă ambasadoare a culturii române în lume, pardon, traficantă de carne vie pe șoseaua de centură a culturii mondiale, mai ai multe de învățat! Fără nicio legătură cu prostituția intelectuală pe care ne-o servești în jurnalul/bordelul tău!
Unapologetically you, Gladiola. Living and dying, meeting and losing yourself. Again and again. All at once.
You were dearly missed.
Ceva mi-a amintit de blogul tau. Revin la cativa ani dupa ce am dat unfollow. Doar cu o privire. Sa vad daca esti pe acelasi drum. Si constat ca esti. Cauti in continuare moarte. Dar nu oricare moarte; ar fi prea banal. Cauti moartea care are gust de viata, amagirea ce pare cea mai autentica.
Si ma gasesc cu un soi de pace in suflet ca iti doresc tie, o persoana total necunoascuta mie, sa gasesti viata din care nu se moare. Dar in acelasi timp stiu ca o astfel de dez-amagire este cumplita; cu mult peste insuportabil. Si de aceea sper doar sa gasesti ceea ce este cel mai folositor pentru tine; tu cea dincolo de trup, de ganduri si de tot ce ai invatat ca esti si de fapt nu esti.