Mi-am inceput prima dimineata din 2018 cu cafea amaruie si fara breakfast.
In timp ce imi cautam tigarile (am zis ca ma las de fumat), mi-am dat seama de prezentul in care traiesc: livingul spatios dar nu atat de luxos pe cat am fost obsinuita, putina dezordine, 2 pahare de sampanie de la magazinul de la colt, o perna aici, o perna acolo, cateva hartii de la munca, un Mac pe jos.
A ras un diavol in mine.
Uita-te putin la mine, imi zic, femeie cu cariera, cu o viata cat se poate de mediocra, dar blessed dupa majoritatea standardelor.
Au ras mai multi diavoli.
Sunt fericita ? Nu stiu. Nu mai stiu ce e fericirea. Nu mai sunt atat de ferma in my beliefs cum obsinuiam sa fiu. Cu siguranta am avut perioade mai fericite. Dar si mai triste.
Cum compari fericirea? De la 1 la 10 ?
Pentru mine, acest midlle income trap, in care sunt si eu captiva, a avut conotatii mult mai adanci acum cativa ani. A insemnat mediocritate. Condamnare voluntara la o viata nefericita. O casa mediocra, un salariu care te include in patura de mijloc, o relatie aproape perfecta, niste teluri obisnuite care nu au deadline si nici importanta, o stare pe cat de aproape pe atat de departe de fericire; am fugit de cand ma stiu de acest context. Am crezut ca voi trai oricum, dar nu asa. Am fugit pana am obosit.
Tocmai acesta este contextul meu acum: o cariera, femeie cuminte la casa ei, trecuta de 30 ani. Traiesc in starea asta de coma de cativa ani. Fiecare an e oarecum la fel, viata isi urmeaza cursul lin.
Am vrut orice, dar nu asta.
Mi-am gasit tigarile. Si cafeaua. Si telecomanda.
*
Imi doresc un an in care sa invat sa imi controlez emotiile mai bine si in care sa experimentez atat cat e necesar ca sa descopar ce ma face fericita.
La multi ani!
Jurnal 
9 răspunsuri la “#cafea fara gem”
Mediocritatea inseamna fericire. Imi pare rau sa-ti dau aceasta veste proasta, dar traiesti o stare de gratie pe care n-o recunosti si iti este inconfortabila tocmai din acest motiv. Poate vei reusi sa nu te auto-sabotezi, poate nu. Dar, peste mult timp, cand vei privi in urma, vei sti.
vreau sa ma autosabotez. at least it’s not this fricking boring!
:)
salariu, nu salar. La mulți ani!
multumesc ca imi tolerati greselile. nu am fost niciodata scriitoare.
Nici nu stiam faptul ca inca mai scrii.
Asa de mediocri au fost anii trecuti de nu prea am mai auzit de tine?
m-am lasat sufocata de mediocritate. mi-am dorit sa fiu ”safe” un timp, si am zis ca asta e safe: sa traiesc asa cum … se traieste. m-a ucis.
Mă bucur enorm că ți-am regăsit blog-ul!
Uneori mediocritatea aduce după sine o siguranță pe care cei mai temători dintre noi și-o doresc!
Dar….presimt că 2018 va fi un an plin de inspirație!
multumesc. eu nu stiu sa scriu. nu am stiut niciodata. ma inspir doar din viata mea si ultimii ani nu am avut din ce sa ma inspir. am cautat siguranta in mediocritate si am gasit doar plumb si pericol. e mai safe asa cum am stiu eu sa traiesc. cred.