– Da te cunosc, imi raspunde ea cand mi-am spus numele. Esti foarte cunoscuta in cercul sotului meu. Barbatii vorbesc mult, mai ales despre ce ii fascineaza. Martini?
Bineinteles ca mi-ai starnit curiozitatea. De fapt, te urmaresc de ceva vreme, continua ea. Imi intinde paharul rascolindu-ma cu privirea si zambeste elegant ca si cum ar ascunde un secret care imi apartine, dar pe care il stie numai dansa.
– Aveam sperante in legatura cu tine. Cu fiecare generatie, se naste un diavol de femeie care mai indoaie putin moralitatea subreda dupa care traim. Dar tu, tu m-ai dezamagit profund. Ceea ce e o mare pierdere pentru ca ai tot ce ai nevoie: esti frumoasa si indecenta si iubesti violenta dorintelor si viata dezordonata. Cu toate astea, discretia pacatelor tale, e deranjanta. O femeie ca tine, care traieste cum traieste doar la lumina lunii, dar in timpul zilei poarta o masca comuna, trebuie sa fie intr-adevar foarte egoista. De asta am vrut sa ne cunoastem. As vrea sa te conving sa renunti la obscuritate.
As usual…..u are briliant!
:) Helena, ma rasfeti cu complimente
:) draga mea , TU ma rasfeti cu fascinante clipe atunci cind iti citesc randurile!(lov u!)
Si continuarea? :) Cu poze, bineinteles. :P
:)
Hello! Love your blog! Chiar imi place cum scrii, iar daca postarile sunt chiar din viata ta personala, sa stii ca te admir si te invidiez deopotriva. Uneori ma gandesc ca daca as intoarce timpul, cel putin cu 7 ani, probabil ca as lua decizia care m-ar fi transformat in ceea ce esti tu :)
am luat multe decizii (si bune si proaste) care m-au adus aici Cristal. Dar probabil cea mai importanta a fost sa ma iubesc pe mine. Si sa nu imi fie frica sa fiu/ sa traiesc exact asa cum imi doresc :) Si cred ca nu e niciodata prea tarziu sa iei decizia asta. multumesc pentru vizita
superb…
multumesc
interesant dar aștept să văd continuare
scriu in timp ce traiesc. si eu astept continuarea … :)