Hai ca e toamna si tie iti place toamna.

Ii zambesc si ma pierd pentru cateva secunde cu gandul in paharul de vin. E frumoasa toamna in Romania. Are parfum de inceputuri, de abecedare, de scortisoara si trecuturi imperfecte.

Deci ?

Imi ridic involuntar spranceana. El rade zgomotos. Atat de zgomotos ca imi aduce aminte de garile pline din Londra.

Nu imi spui nimic? Ai disparut cu totul de 2 ani. Cine esti acum? 

Simt cum vinul imi inmoaie corpul si gandurile. Dar amintirile sunt inca ascutite ca si lamele de barbierit.

Ce as putea sa ii spun? Am avut 2 ani plini si stupizi.

M-am indragostit, ii soptesc eu si imi aduc mainile pe corp ca si cum mi-ar fi frig sau poate ca si cum m-as imbratisa.

Intr-o situatie normala, as spune felicitari. Dar pentru o femeie ca tine, asta e un dezastru, nu-i asa? 

Urasc ca nu am o replica inteligenta sa il contrazic.

Imi ridica barbia din paharul de vin si imi spune ca nu trebuie sa fac asta. Ma amuza naivitatea lui.

Ma ridic si ii intind cheia camerei de hotel.

Urca sus in 20 minute.